22 – 23 decembrie 2010, Rîmnicul Sărat
Colinde ce rasună prin odorul plăcut de cetină şi coji de portocală, vin fiert cu scorţişoară plus un strop de frenezie şi magia Crăciunului ne-a vrăjit. Pentru adulţi poate sărbătorile nu mai trezesc aceeaşi emoţie, ci reprezintă încă un moment de cumpană şi tristeţe asupriţit de grija zilei de mâine. Orice bănuţ cheltuit necorespunzator îi poate lăsa fără de-ale gurii a doua zi. Sărbătorile ar trebui să fie un prilej de apropiere sufletească şi bucurie pentru fiecare, o ocazie în plus de reflectat asupra lucrurilor bune şi rele făcute cu 11 luni în urmă şi exteriorizarea sentimentelor prin fapte afabile faţă de cei care se găsesc în anumite situaţii de posibiliate redusă. Deşi pare incredibil, printre noi încă mai există asemenea familii care nu-şi pot permite nimic. Un alt aspect ce întristează şi mai mult e că aceste familii au şi un număr destul de mare de copii, unii prea mici pentru a întelege de ce Moşul nu vine şi la ei. Dar cu toate acestea, nu-şi pierd credinţa, şi luptă cu vremurile ce sunt, şi ce vor veni. În rândul celor mici se crează o adevarată nebunie, aşteptându-l pe Moş Crăciun, si repetând ca-n fiecare an, ” Acum va veni sigur, am fost cuminte! ” Într-adevăr, anul acesta Moşul şi-a respectat promisiunea şi a ajuns şi la ei. Copiii nevoiaşi din împrejurimile Rîmnicului s-au întâlnit cu el şi ajutoarele sale, fie în pragul casei, fie pe străzile oraşului.