Călătoria spre ploiosul ținut Baltic a început pentru cei 8 voluntari ai asociației SperanțaRâmniceană ( Marius Neculae, Giorgiana Grozea, Emilian Rotea, Ioana Grama, Georgian Țuțu, Leontina Ionescu, Ciprian Vlad șiAdelina Duda) înainte de ivirea zorilor, în data de 7 iulie. Înarmați cu multa dorință de implicare, cu voie buna și ciocolățele Rom, am plecat la drum, pentru a reprezenta România și ATCE SR într-un proiect internațional, ce a avut ca temă arta stradală (graffiti, breakdance, beat box) și includerea socială.

După un drum destul de scurt, însă urmat de tradiționala rătăcire până la aeroportul Otopeni, ne-am “îmbarcat” la drum spre Lituania, cu un “mic” ocol prin Praga.Imaginați-văuimirea noastra la aterizarea în Vilnius,un aeroport de dimensiunile Gării de Nord din București, după ce am străbătut sute de metri pentru a ajunge dintr-un capăt al altuia al aeroportului din Praga. Însă nu am avut timp să ne orientăm prea bine, că un autobus plin de forfotă a oprit în fața noastră;câteva chipuri serioase-liderii- au întins mâna prietenos prezentându-se, ne-au luat în grabă bagajele și am urcat pentru a face cunoștință cu restul participanților din Lituania, Polonia și Turcia.

Destinația noastră, și tot odată locația în care s-a desfășurat proiectul era Šventoji-Palanga, o stațiune la malul mării, ceea ce a însemnat încă 5 ore de călătorie. Suprizele nu au încetat să apară; de la stațiunea unde urma sa fim cazați, prin care se perindau bătrânei curioși aflați acolo pentru tratamente, până la plaja foartre pustie luminată la ora 11 noaptea de soare… Însa ne-am acomodat repede și cu cele puțin peste 20 de grade Celsius și cu cele 3-4 ore de întuneric și 20 de lumină, și am început urmatoarea zi de activități cu multă energie.

Pe parcursul primelor trei zile am avut șansa de a ne cunoaște prin intermediul jocurilor, dar și în serile interculturale. Tot în aceste zile tinerii au vizionat prezentări despre ce înseamnă programul Tineret în Acțiune, despre arta stradală din fiecare țară și despre impactul acesteia în comunitățile din care ei fac parte.
Au avut de asemenea sarcina de a lua interviuri pe stradă, pentru a vedea care este opinia publică despre arta stradală, care element este cel mai acceptat din punctul de vedere al comunității și de ce.
Bineînțeles, nu a lipsit nici graffitti din activitațile proiectului, tinerii realizând mici opere de arte pe teme precum egalitatea de gen, interculturalitate, diversitate culturală, toleranță, implicare activă.

Restul zilelor au fost destinate realizării unui spectacol stradal care să includă toate elementele realizate de participanți pe parcursul celor 5 zile. Însă nu a fost așa de ușor precum ar părea, căci tinerii au fost nevoiți să se organizeze singuri, să delege lideri, să decidă ce includ în spectacol, și să pună și în aplicare ce au decis.

Astfel timp de două zile, tinerii s-au mulțumit doar cu zgomotul valurilor, muncind din greu, departe de plajă, la coregrafii pentru dansul contemporan ( care s-a lăsat cu dureri de spate pentru băieți, căci au învățat că totul stă în sărituri și prize făcute de fete); la flashmob, ce a constat de asemeni în trei dansuri; la un cantec ce se putea auzi de la mare distanță, fără microfoane sau sonorizare, mulțumită talentului deosebit al fetelor din Turcia, acompaniate și de alți participanți; la un beattle între fete și băieți ce demonstra egalitatea de gen, la un uimitor beat boxing al baieților din Polonia.
Și astfel, dupa ore în șir de sărituri, pași, vocalize, țipete, râsete, lacrimi, am reușit să realizam un spectacol de 30 de minute, demonstrând, cât de frumoasă poate fi arta stradală. Însă ca orice proiect, și acesta a avut un sfârșit, pe data de 15 fiind nevoiți să ne luam la revedere de la prietenii noștrii de departe.
Urcând scările spre aeroprt , privind toate fețele pe care probabil aveam să le vad pentru ultima dată, urmărind mâinile care se mișcau neîncetat la geamurile autocarului, mi-am dat seama că nu doar ce am lăsat în urmă este important, ci ce vom duce înainte.

Giorgiana Grozea

Problemele individului sunt, în mare măsură, problemele societății ca ansamblu. Nu este suficient doar ca instituțiile învestite cu funcții economice, legislative, administrative etc. să se intereseze și să se implice în viața cetățeanului, ci este nevoie ca și acesta din urmă să-și cunoască drepturile și să-și exercite influența asupra lor. De altfel, tocmai pe această relație se bazează democrația secolului XXI.

Pentru a întelege mai bine evoluția organică a democrației și a Parlamentului în spațiul european, proiectul nostru și-a început activitățile pe baza unor informații generale începând cu Agora elenilor și impactul ei asupra Romei antice, tocmai pentru a se putea face o comparație intre democrația lui Pericle și democrația zilelor noastre, așa cum o înțelege fiecare în parte. De ce era nevoie de o astfel de comparație? Nevoia a venit din faptul că este imposibil a ințelege o societate fără a privi evoluția ei în timp și spațiu, precum și posibila înfățișare pe care o poate avea pe viitor. Fie că vrem, fie că nu, suntem o punte de legătură între trecut și viitor, între ”a fost” și ”va fi”. Pentru că viitorul nu înseamnă ceea ce se va întâmpla, ci ceea ce se pregătește a se întâmpla. Noi, indivizii de rând, pregătim (unii inconștienți) viitorul lumii în care trăim prin votul pe care îl acordăm sau nu, prin munca noastră, prin interesul sau dezinteresul nostru.

Astfel, cum era normal, activitățile desfășurate în proiect au urmat, în principiu, coordonatele vitale pe care le-am prezentat mai sus. Cea mai importantă, și totodată cea mai reușită, a fost cea în care tinerii participanți, împărțiți în trei mari grupe (Agora, Consiliul Bătrânilor și Consiliul European), au realizat câte o scurtă scenetă prin care să sugereze cât mai bine modul în care democrația a fost înțeleasă de-a lungul timpului. Reușita cea mare a acestui workshpo a constat în fapul că a scos în evidență diferențele și asemănările dintre trecut și viitor; cu alte cuvinte, diferența pe care timpul, inglobat istoriei, a produs-o în mod iremediabil. Dacă grecii antici mulțumeau zeilor pentru că s-au născut oameni și nu animale, bărbați și nu femei, respectiv greci și nu barbari, noi mulțumim astăzi dreptului de a fi liberi în exprimare, de a fi egali în fața legii și de a ne bucura de aceleași drepturi și îndatoriri.

În ceea ce privește drepturile și îndatoririle, activitățile ne-au condus la concluzia că înaintea oricărui drept stă o obligație, că pentru a primi, trebuie să oferi, că libertatea nu înseamnă puterea de a face ceea ce vrei, ci dreptul de a face un bine societății în care trăim în cadrul unor legi constitutive. Evident, pentru a ne manifesta în cadrul acestor legi, este nevoie ca fiecare individ în parte să cunoască limitele în care societatea îl încadrează.

De asemenea, a atras atenția workshop-ul în care tinerii au avut de construit societatea lor ideală. Un aspect foarte important a ieșit în evidență aici: preocupările și nevoile foarte diferite pe care le avem. Pentru unii, societatea ideală a constat intr-un oraș în care trebuia să se regăsească deopotrivă liniștea și munca de zi cu zi, blocurile și parcurile, sportul și cultura etc., în timp ce pentru alții alții societatea ideală era cea în care omul putea atinge perfecțiunea prin sport, asemenea olimpicilor din Antichitate. Totuși, aceste diferențe au reușit să ne unească pe toți pentru că numai uniți ne putem dezvolta, astfel încât fiecare să poată tinde către idealul său.

Putem spune, fară îndoială, că intregul proiect s-a bazat pe dorința de cunoaștere a fiecăruia dintre noi, ceea ce a condus inevitabil către dorința de implicare. Ajunși în fața acestei noi situații, am descoperit, în urma activităților, că implicarea înseamnă responsabilitate. A fost o lecție foarte bună, deoarece, în acest mod, aproape toți am înțeles cât este de important votul nostru, atât în cadrul comunității locale, cât și la nivel european. Votul, puntea de legătură dintre cetățean și instituțiile statului, susține întregul sistem european, este cea mai puternică formă de manifestare a individului într-o Europă atât de diversă. ”Vox populi, vox Dei” a rămas până astăzi dictonul sub care ne apărăm drepturile și obligațiile și sub care s-au desfășurat toate activitățile noastre.

Gheorghiță Drăghici

Dragi prieteni, pregătiţi-vă centurile de siguranţă.Împreună vom începe o scurtă călătorie în jurul Europei, mai precis, destinaţia finală: Brolo, Sicily. “Tineret în Actiune” nu se opreşte aici, el îşi dezvoltă proiecte şi programe interesante prin intermediul cărora noi, beneficiarii direcţi avem posibilitatea de a descoperi, de a află lucruri noi, interesante, atractive şi utile, practice, realizabile,un echilibrul perfect între modern şi tradiţional, local şi multinaţional.

Prima jumătate a proiectului “History of the Parliament” a fost consumată pe splaiuri străine. La confluenţa mărilor Mediterană, Tireniană şi Ionica, se întinde leneş sub soare o insulă cu ţărmuri dantelate, cu climă mediteraniană şi vegetaţie luxuriantă.Norocoşi sau mai mult decât norocoşi, aici au poposit, pentru o săptămână, cei 16 tineri, care şi-au dezvoltat cunoştinţele despre Parlament, democraţie, Uniunea Europeană.

Pornind sistematic în acest proces de învăţare nonformală, amintindu-ne de vechile civilizaţii ( Grecia antică) şi formele lor de organizare (agora, forumul etc), de începuturile timpurii şi dezvoltare timidă a democraţiei, ajungem că înţelegem importantă omului în societate şi să conştientizăm rolul primordial pe care ar trebui să ni-l asumăm, responsabilitatea pe care o aveam în primul rând faţă de noi că şi cetăţeni ai propriei comunităţi, ai propriei ţări, ai Uniunei Europene, ai lumii. Noi suntem într-adevăr imaginea lucrurilor pe care le întreprindem, proiecţia vie a informaţiilor şi reflexia cunoştinţelor în oglinda schimbărilor, adaptărilor.

Italia este o ţara plină de cultură şi istorie, ceea ce îi oferă un fundament şi o bază solidă, un substract puţin intimidant ca şi civilizaţie şi cutume, iar Sicilia împrumută prin simpatie o mare parte din aceste caracteristici.

Relief este de-a dreptul edenic : ţărmuri muntoase, abrupte, înconjurate de o mare albastră iar sus doar infinitul clar al cerului este cel care limitează, încadrând şi conturând peisajul. Culorile sunt atât de vii şi de puternice, te încarcă cu energie; acum nu trebuie să mai speri la o imagine lucidă, subiectivă, căci, ceea ce priveşti este real, obiectiv, adevărat. Vorbind acum despre Sicilia, dacă ar fi să îi dau un singur atribut, primul la care m-aş opri ar fi : n a t u r a l.

Cu siguranţă am depăşit clişeul “portocale roşii de Sicilia” şi vulcanul permanent activ Stromboli, ca şi cunoştinţe legate de acest tărâm . Trăind printre ei, încercând să îi înţeleg că şi limbă, ca şi monunentala istorie pe care au scris-o, relaţionând, comunicând şi stabilind relaţii de prietenie realizez că sunt atâte puncte comune între noi ca şi generaţie, ca şi ţări latine.

Întrega săptămâna, a reprezentat o e x p e r I e n ţ a: primul zbor cu avionul, localnici amabili, parteneri de proiect prietenoşi, un peisaj rupt din filme şi din cele mai frumoase vederi, un proiect strălucitor, o atmosferă caldă, drumuri care cer să fie parcurse, atrăgându-te să te aventurezi în a le străbate în lung şi în lat, castele medievele cu expoziţii de artă contemporană, concerte pe plajă, clădiri pastelate şi un mix elegant între pace şi agitaţie, calm şi forfotă, present şi viitor. Să îţi dau un exemplu de cea mai îngrozitoare experienţă de acomodare de care a trebuit să dau dovadă: mi-a fost atât de greu să mă împac cu gândul, să accept idea de a trăi într-o plantaţie de portocali şi lămâi! (sper că nu ai luat-o în serios)

Încearcă să-ţi imaginezi ce frumos e să fost acolo, să fi cunoscut prin ochii mei Sicilia, să ai şansa de a participă în proiect, de a învăţa de la alţii şi de a împărtăşi aceaşi dorinţe, de a avea acelaşi idealuri şi de a- ţi dori să revii, tânjeşti după momentul în care vrei să rememorezi activităţile, timpul petrecut acolo, oamenii, natură.

Încet cu încetul, simt că lucruri încep să se mişte, nu mai suntem atât de profani, de neştiutori, începem să ne dorim să ne implicăm mai mult, avem inţiativa. Nu neg că background-ul este cel care ne susţine, familia, responsabilităţi asumate şi cultivate treptat, această întreagă educaţie primită, ne deschide uşi, ne îndeamnă să nu mai stăm pasivi la dictumurile celorlaţi ci să acţionăm activ. Trebuie să rămânem deschişi, să aceptam să învăţam de la cei înţelepţi, să furăm de la cei învăţaţi cunoştinţele şi de la cei maturi experienţele.

Momentan proiectul este în desfăşurare, mi-ar plăcea să cred că cei implicaţi se vor folosi de informaţiile livrate, vor da viaţă celor învăţate. În ceea ce mă priveşte, îţi zic doar: watch and learn! (motivaţia şi idealurile sunt cele care ne ţin tari şi ne fac mai buni!)

Cu drag, IOANA RALUCA GAFTON