Monthly Archives: July 2011

„Află-ţi echilibrul!”

Standard

Campania „află-ţi echilibrul!”, derulată de Ursus Breweries   a ajuns şi la Rm-Sărat în data de 21 iulie şi avut drept cadru de desfăşurare sala mare de conferinţe a primariei. Reprezentantul companiei  URSUS a fost cel care a făcut deschiderea întalnirii, iar psihologul Daniela Gheorghe alături de Carbral Ibacka au făcut cunoscute celor prezenţi obiectivele programului demarat încă din anul 2010.

Pe parcursul celor aproximativ 2 ore şi jumatate au fost lansate  teme de interes în ceea ce priveşte consumul exagerat de alcool. Se urmăreşte o informare  sustenabilă în rândul populaţiei de peste 18 şi o conştientizare a efectelor negative ce vin odată cu un consum incoştient de alcool. În egală măsură, s-au adus în prim plan experienţe de viaţa care au culminat cu un deznodamant tragic,  fiind totodată şi punctul de plecare a următoarelor etape a întâlnirii.A fost oferit un set se informaţii  ce a vizat expunerea avantajelor şi dezavantajelor luării unor decizii corecte vis-a-vis de consumul de alcool. O informare temeinică poate schimba şi salva vieţi.

Dna Daniela Gheorghe are o vastă  experienţă în ceea ce priveşte activitatea cu tinerii, fiind direct răspunzătoare pentru departamentul de protecţia copilului şi a drepturilor acestuia în Romania de mai bine de 10 ani.  Campania antialcool demarata  de  URSUS Breweries  s-a bucurat de prezenţa acesteia în multe din conferinţele ţinute în ţară ce au ca  scop  creşterea gradului de informare şi conştientizare  în rândul tinerilor a consumului excesiv de alcool.

De-a  lungul timpului s-au derulat o serie de campanii antialcool. Care a fost cea mai mare motivaţie a dvs. Când aţi decis să vă implicaţi în Campania Naţională Antialcool URSUS?

Cea mai mare motivaţie a mea a fost că era prima campanie a unei companii care produce alcool. Pentru mine aceasta a fost provocarea. Eu lucrez în protecţia copilului de 10 ani şi în drepturile copilului şi întotdeauna am militat pentru responsabilitatea corporaţiilor. Este şcoala responsabilă, sunt părinţii dar cred că ar trebui să vină implicarea marilor companii. Asta ar fi extrem de important pentru că marile companii vând, pentru că marile companii au studii despre copii aşa cum s-au mai văzut. E interesul lor să aibă astfel de studii. Îşi comercializează produsele, iar ceea ce URSUSul a înteles este că dacă vor face această campanie, să consumăm responsabil, nu să interzicem s-ar putea ca vânzările lor pe ani să fie mult mai sustenaile decât să vinzi acum mult şi repede, deci să ai o populaţie bolnavă, decât să vinzi într-un mod limitat, în timp. Şi sunt benevolă în acest proiect pentru că mi se pare un proiect de suflet.

Din punctul dvs. de vedere care consideraţi că ar fi cele mai indicate măsuri ce ar trebui luate în vederea reducerii consumului de alcool?

Important ar fi o şcoală a parinţilor, de aceea îi educăm pe părinţi. Să-i acompaniem pe părinţi, aceştia sunt educaţi au făcut şcoală,ar trebui acompaniaţi. Să-i ajutăm pe părinţi să-i  facă pe copii să înteleagă ca a gusta cu limită, a consuma cu limită este extrem de important şi că se poate că nu e nevoie de un efort  extraordinar de mare. Deci şcoala părinţilor, să-i ajutăm pe părinţi, şi doi educaţia în şcoli. Şi când spun educaţia în şcoli vreau să vă spun că nu sunt de acord cu educaţia facută de un profesor care nu are specialitate în domeniul repsectiv. Prefer ca şcoala să externalizeze serviciile unor profesionalişti care ştiu despre ce vorbesc. Dacă o să vină un profesor sau un alt specialist  care va spune: “ N-ai voie să bei aclool” ,mesajul transmis copiilor trebuie să fie unul care să nu-i incite.  Cred că important ar fi să cunoaştem copiii. Cineva astăzi la ieşire mi-a spus: “ Doamnă, cred că e important să ajungem la sufletul lor”, şi într-adevăr componenta emoţional este foarte importantă şi după aceea cea comportamentală. Mai întai îl ajutăm să facă faţa unor tentaţii şi să stăpânească nişte emoţii şi după aceea comportamentul  va fi unul pe măsură. Consumă echilibrat alcoolul.

Sunteţi de părere că alegerea unui cerc de prieteni propice poate influienţa viitorul unui tânăr?

Da. Eu scriind la o revistă pentru adolescenţi răspund la scrisori. Este o mare problemă aceasta a gaştilor, a prietenilor. Din păcate nu ştiu de ce copiii nu mai au prieteni, nu mai reuşesc să-şi facă prieteni. Şi atunci, biserica , comunitatea ar trebui să intervină . Cred că salvarea copiilor în ziua de azi ar fi voluntariatul. În clipa în care se duc şi fac voluntariat încep să cunoască oameni, îşi pot alege  ei prietenii, deocamdată ei nu-şi pot alege  prieetenii. Mulţi dintre ei sunt nevoiţi să intre in anumite gaşti pentru că altfel rămân singuri. Şi facebook-ul sau reţelele de socializare sunt foarte bune la un momendat, dar şi acestea cu măsură căci influienţează  şi ajung să cunoască tineri pe care de fapt îi cunosc după facebook şi este o cunoaştere virtuală şi nu una reală şi  când ajung la faţa locului se întamplă lucruri şi ei nu ştiu să reacţioneze. Şi într-adevăr lipsa părinţilor de acasă, mulţi sunt plecaţi în străinătate sau plecaţi la servicu , dar e important să ştim că dacă parinţii stau 10 minute cu copiii, în acele 10 minute pot oferi nişte informaţii care să-i ajute pe aceştia extraordinar de  mult, dar trebuie să aibă încredere , să existe comunicare. Dacă îţi ajuţi copilul şi îl securizezi şi îi zici : “ Eu te iubesc, mă gândesc la tine , dar acum trebuie să plec. Insă când mă întorc am să-ţi dau ceea ce ţi-am promis şi ceea ce ai nevoie”, atunci copilul o să se simtă  în siguranţă nu va suferi şi nu va devein un dezaxat.

Este perfect vizibil că alcoolul distruge vieţi. Insă nu le distruge doar pe cele ale consumatorilor ci şi pe cele ale celor din jur. Ce mesaj le-aţi transmite acestor persoane care nu mai conştientizează ce se întâmplă în preajma lor?

E important. Aţi subliniat un fapt extrem de important, că din păcate afectează întreaga familie şi atunci mesajul ar fi să ceară ajutor de la cei din jurul lui şi să accepte ajutorul celor din jur pentru ca le va influienţa viaţa .Şi atunci este important să ştie că dacă le influienţezi viaţa  este util să-i laşi să se şi implice şi să te ajute. Sigur că n-aş insista foare mult sa-i spun unui tânăr: ”Daca tu vei cosuma alcool îi vei necaji pe toţi din jurul tău “ pentru că în felul acesta unii ar putea să spună că exact asta îşi şi doresc  pentru că doresc să se răzbune pentru ceea ce i s-a întâmplat sau aş putea sa-l împovarez mult mai mult şi să-mi zică : “ Aoleu, îmi mai dă incă o tema!”. Aş încerca sa-l ajut să înteleagă că există soluţii şi soluţiile pot veni de la cei apropiaţi sau de la profesionişti . Soluţia poate să vină dintr-un film,  să vezi un film  şi mesajul din acel film să te ajute să te vindici. Important este să fii cu urechile şi cu  ochii deschişi către soluţii şi să le cauţi.

Legându-ne de sloganul acestei campanii, care consideraţi că ar fi cel mai bun echilibru care ar împiedica  să se ajungă la această situaţie a consumului excesiv de alcool?

Eu cred şi am şi spus în discursul meu că a le da copiilor să facă altceva i-ar ajuta să nu mai consume alcool pentru că noi nu mai ştim ce nevoi au. Copiii se plictisesc, şcoala nu mai raspunde nevoilor, părinţii nu mai raspund nevoilor acestora şi atunci  ei  beau alcool  pentru că se simt în formă pentru că se distrează . Dar dacă ar avea altceva de făcut , dacă am promova modele precum sportivii , jurnalişti, sau oameni care fac ceva, care lasă ceva în urma şi i-am ajuta să înţeleagă că dacă construieşti ceva eşti mult mai fericit, euforia aceasta de ajuta. De pildă , dacă îi învăţăm pe tineri că dacă se duc in spitale şi fac benevolat se vor duce acasă cu mult mai multă adrenalină şi vor fi mult mai fericiţi decât dacp ar consuma alcool. Atenţie, acest lucru trebuie să fie făcut şi de mass-media şi de companii şi întreaga societate.

Cum definţi o viaţă fără alcool sau o viaţa cu un consum moderat ?

O viaţă liniştită, o viaţă în care poţi fi conştient de bucuriile acesteia . Dacă consumi alcool  moderat te vei trezi la fel de fericit , dar dacă consumi alcool şi nu mai ai idee ce ai făcut când te vei trezi  vei realiza ca ai pierdut momente importante din viaţă.

Jurnal de bord- “Social inclusion through street art”-Lituania

Standard

Călătoria spre ploiosul ținut Baltic a început pentru cei 8 voluntari ai asociației SperanțaRâmniceană ( Marius Neculae, Giorgiana Grozea, Emilian Rotea, Ioana Grama, Georgian Țuțu, Leontina Ionescu, Ciprian Vlad șiAdelina Duda) înainte de ivirea zorilor, în data de 7 iulie. Înarmați cu multa dorință de implicare, cu voie buna și ciocolățele Rom, am plecat la drum, pentru a reprezenta România și ATCE SR într-un proiect internațional, ce a avut ca temă arta stradală (graffiti, breakdance, beat box) și includerea socială.

După un drum destul de scurt, însă urmat de tradiționala rătăcire până la aeroportul Otopeni, ne-am “îmbarcat” la drum spre Lituania, cu un “mic” ocol prin Praga.Imaginați-văuimirea noastra la aterizarea în Vilnius,un aeroport de dimensiunile Gării de Nord din București, după ce am străbătut sute de metri pentru a ajunge dintr-un capăt al altuia al aeroportului din Praga. Însă nu am avut timp să ne orientăm prea bine, că un autobus plin de forfotă a oprit în fața noastră;câteva chipuri serioase-liderii- au întins mâna prietenos prezentându-se, ne-au luat în grabă bagajele și am urcat pentru a face cunoștință cu restul participanților din Lituania, Polonia și Turcia.

Destinația noastră, și tot odată locația în care s-a desfășurat proiectul era Šventoji-Palanga, o stațiune la malul mării, ceea ce a însemnat încă 5 ore de călătorie. Suprizele nu au încetat să apară; de la stațiunea unde urma sa fim cazați, prin care se perindau bătrânei curioși aflați acolo pentru tratamente, până la plaja foartre pustie luminată la ora 11 noaptea de soare… Însa ne-am acomodat repede și cu cele puțin peste 20 de grade Celsius și cu cele 3-4 ore de întuneric și 20 de lumină, și am început urmatoarea zi de activități cu multă energie.

Pe parcursul primelor trei zile am avut șansa de a ne cunoaște prin intermediul jocurilor, dar și în serile interculturale. Tot în aceste zile tinerii au vizionat prezentări despre ce înseamnă programul Tineret în Acțiune, despre arta stradală din fiecare țară și despre impactul acesteia în comunitățile din care ei fac parte.
Au avut de asemenea sarcina de a lua interviuri pe stradă, pentru a vedea care este opinia publică despre arta stradală, care element este cel mai acceptat din punctul de vedere al comunității și de ce.
Bineînțeles, nu a lipsit nici graffitti din activitațile proiectului, tinerii realizând mici opere de arte pe teme precum egalitatea de gen, interculturalitate, diversitate culturală, toleranță, implicare activă.

Restul zilelor au fost destinate realizării unui spectacol stradal care să includă toate elementele realizate de participanți pe parcursul celor 5 zile. Însă nu a fost așa de ușor precum ar părea, căci tinerii au fost nevoiți să se organizeze singuri, să delege lideri, să decidă ce includ în spectacol, și să pună și în aplicare ce au decis.

Astfel timp de două zile, tinerii s-au mulțumit doar cu zgomotul valurilor, muncind din greu, departe de plajă, la coregrafii pentru dansul contemporan ( care s-a lăsat cu dureri de spate pentru băieți, căci au învățat că totul stă în sărituri și prize făcute de fete); la flashmob, ce a constat de asemeni în trei dansuri; la un cantec ce se putea auzi de la mare distanță, fără microfoane sau sonorizare, mulțumită talentului deosebit al fetelor din Turcia, acompaniate și de alți participanți; la un beattle între fete și băieți ce demonstra egalitatea de gen, la un uimitor beat boxing al baieților din Polonia.
Și astfel, dupa ore în șir de sărituri, pași, vocalize, țipete, râsete, lacrimi, am reușit să realizam un spectacol de 30 de minute, demonstrând, cât de frumoasă poate fi arta stradală. Însă ca orice proiect, și acesta a avut un sfârșit, pe data de 15 fiind nevoiți să ne luam la revedere de la prietenii noștrii de departe.
Urcând scările spre aeroprt , privind toate fețele pe care probabil aveam să le vad pentru ultima dată, urmărind mâinile care se mișcau neîncetat la geamurile autocarului, mi-am dat seama că nu doar ce am lăsat în urmă este important, ci ce vom duce înainte.

Giorgiana Grozea

Vox populi, vox Dei

Standard

Problemele individului sunt, în mare măsură, problemele societății ca ansamblu. Nu este suficient doar ca instituțiile învestite cu funcții economice, legislative, administrative etc. să se intereseze și să se implice în viața cetățeanului, ci este nevoie ca și acesta din urmă să-și cunoască drepturile și să-și exercite influența asupra lor. De altfel, tocmai pe această relație se bazează democrația secolului XXI.

Pentru a întelege mai bine evoluția organică a democrației și a Parlamentului în spațiul european, proiectul nostru și-a început activitățile pe baza unor informații generale începând cu Agora elenilor și impactul ei asupra Romei antice, tocmai pentru a se putea face o comparație intre democrația lui Pericle și democrația zilelor noastre, așa cum o înțelege fiecare în parte. De ce era nevoie de o astfel de comparație? Nevoia a venit din faptul că este imposibil a ințelege o societate fără a privi evoluția ei în timp și spațiu, precum și posibila înfățișare pe care o poate avea pe viitor. Fie că vrem, fie că nu, suntem o punte de legătură între trecut și viitor, între ”a fost” și ”va fi”. Pentru că viitorul nu înseamnă ceea ce se va întâmpla, ci ceea ce se pregătește a se întâmpla. Noi, indivizii de rând, pregătim (unii inconștienți) viitorul lumii în care trăim prin votul pe care îl acordăm sau nu, prin munca noastră, prin interesul sau dezinteresul nostru.

Astfel, cum era normal, activitățile desfășurate în proiect au urmat, în principiu, coordonatele vitale pe care le-am prezentat mai sus. Cea mai importantă, și totodată cea mai reușită, a fost cea în care tinerii participanți, împărțiți în trei mari grupe (Agora, Consiliul Bătrânilor și Consiliul European), au realizat câte o scurtă scenetă prin care să sugereze cât mai bine modul în care democrația a fost înțeleasă de-a lungul timpului. Reușita cea mare a acestui workshpo a constat în fapul că a scos în evidență diferențele și asemănările dintre trecut și viitor; cu alte cuvinte, diferența pe care timpul, inglobat istoriei, a produs-o în mod iremediabil. Dacă grecii antici mulțumeau zeilor pentru că s-au născut oameni și nu animale, bărbați și nu femei, respectiv greci și nu barbari, noi mulțumim astăzi dreptului de a fi liberi în exprimare, de a fi egali în fața legii și de a ne bucura de aceleași drepturi și îndatoriri.

În ceea ce privește drepturile și îndatoririle, activitățile ne-au condus la concluzia că înaintea oricărui drept stă o obligație, că pentru a primi, trebuie să oferi, că libertatea nu înseamnă puterea de a face ceea ce vrei, ci dreptul de a face un bine societății în care trăim în cadrul unor legi constitutive. Evident, pentru a ne manifesta în cadrul acestor legi, este nevoie ca fiecare individ în parte să cunoască limitele în care societatea îl încadrează.

De asemenea, a atras atenția workshop-ul în care tinerii au avut de construit societatea lor ideală. Un aspect foarte important a ieșit în evidență aici: preocupările și nevoile foarte diferite pe care le avem. Pentru unii, societatea ideală a constat intr-un oraș în care trebuia să se regăsească deopotrivă liniștea și munca de zi cu zi, blocurile și parcurile, sportul și cultura etc., în timp ce pentru alții alții societatea ideală era cea în care omul putea atinge perfecțiunea prin sport, asemenea olimpicilor din Antichitate. Totuși, aceste diferențe au reușit să ne unească pe toți pentru că numai uniți ne putem dezvolta, astfel încât fiecare să poată tinde către idealul său.

Putem spune, fară îndoială, că intregul proiect s-a bazat pe dorința de cunoaștere a fiecăruia dintre noi, ceea ce a condus inevitabil către dorința de implicare. Ajunși în fața acestei noi situații, am descoperit, în urma activităților, că implicarea înseamnă responsabilitate. A fost o lecție foarte bună, deoarece, în acest mod, aproape toți am înțeles cât este de important votul nostru, atât în cadrul comunității locale, cât și la nivel european. Votul, puntea de legătură dintre cetățean și instituțiile statului, susține întregul sistem european, este cea mai puternică formă de manifestare a individului într-o Europă atât de diversă. ”Vox populi, vox Dei” a rămas până astăzi dictonul sub care ne apărăm drepturile și obligațiile și sub care s-au desfășurat toate activitățile noastre.

Gheorghiță Drăghici

History of the Parliament, Brolo

Standard

Dragi prieteni, pregătiţi-vă centurile de siguranţă.Împreună vom începe o scurtă călătorie în jurul Europei, mai precis, destinaţia finală: Brolo, Sicily. “Tineret în Actiune” nu se opreşte aici, el îşi dezvoltă proiecte şi programe interesante prin intermediul cărora noi, beneficiarii direcţi avem posibilitatea de a descoperi, de a află lucruri noi, interesante, atractive şi utile, practice, realizabile,un echilibrul perfect între modern şi tradiţional, local şi multinaţional.

Prima jumătate a proiectului “History of the Parliament” a fost consumată pe splaiuri străine. La confluenţa mărilor Mediterană, Tireniană şi Ionica, se întinde leneş sub soare o insulă cu ţărmuri dantelate, cu climă mediteraniană şi vegetaţie luxuriantă.Norocoşi sau mai mult decât norocoşi, aici au poposit, pentru o săptămână, cei 16 tineri, care şi-au dezvoltat cunoştinţele despre Parlament, democraţie, Uniunea Europeană.

Pornind sistematic în acest proces de învăţare nonformală, amintindu-ne de vechile civilizaţii ( Grecia antică) şi formele lor de organizare (agora, forumul etc), de începuturile timpurii şi dezvoltare timidă a democraţiei, ajungem că înţelegem importantă omului în societate şi să conştientizăm rolul primordial pe care ar trebui să ni-l asumăm, responsabilitatea pe care o aveam în primul rând faţă de noi că şi cetăţeni ai propriei comunităţi, ai propriei ţări, ai Uniunei Europene, ai lumii. Noi suntem într-adevăr imaginea lucrurilor pe care le întreprindem, proiecţia vie a informaţiilor şi reflexia cunoştinţelor în oglinda schimbărilor, adaptărilor.

Italia este o ţara plină de cultură şi istorie, ceea ce îi oferă un fundament şi o bază solidă, un substract puţin intimidant ca şi civilizaţie şi cutume, iar Sicilia împrumută prin simpatie o mare parte din aceste caracteristici.

Relief este de-a dreptul edenic : ţărmuri muntoase, abrupte, înconjurate de o mare albastră iar sus doar infinitul clar al cerului este cel care limitează, încadrând şi conturând peisajul. Culorile sunt atât de vii şi de puternice, te încarcă cu energie; acum nu trebuie să mai speri la o imagine lucidă, subiectivă, căci, ceea ce priveşti este real, obiectiv, adevărat. Vorbind acum despre Sicilia, dacă ar fi să îi dau un singur atribut, primul la care m-aş opri ar fi : n a t u r a l.

Cu siguranţă am depăşit clişeul “portocale roşii de Sicilia” şi vulcanul permanent activ Stromboli, ca şi cunoştinţe legate de acest tărâm . Trăind printre ei, încercând să îi înţeleg că şi limbă, ca şi monunentala istorie pe care au scris-o, relaţionând, comunicând şi stabilind relaţii de prietenie realizez că sunt atâte puncte comune între noi ca şi generaţie, ca şi ţări latine.

Întrega săptămâna, a reprezentat o e x p e r I e n ţ a: primul zbor cu avionul, localnici amabili, parteneri de proiect prietenoşi, un peisaj rupt din filme şi din cele mai frumoase vederi, un proiect strălucitor, o atmosferă caldă, drumuri care cer să fie parcurse, atrăgându-te să te aventurezi în a le străbate în lung şi în lat, castele medievele cu expoziţii de artă contemporană, concerte pe plajă, clădiri pastelate şi un mix elegant între pace şi agitaţie, calm şi forfotă, present şi viitor. Să îţi dau un exemplu de cea mai îngrozitoare experienţă de acomodare de care a trebuit să dau dovadă: mi-a fost atât de greu să mă împac cu gândul, să accept idea de a trăi într-o plantaţie de portocali şi lămâi! (sper că nu ai luat-o în serios)

Încearcă să-ţi imaginezi ce frumos e să fost acolo, să fi cunoscut prin ochii mei Sicilia, să ai şansa de a participă în proiect, de a învăţa de la alţii şi de a împărtăşi aceaşi dorinţe, de a avea acelaşi idealuri şi de a- ţi dori să revii, tânjeşti după momentul în care vrei să rememorezi activităţile, timpul petrecut acolo, oamenii, natură.

Încet cu încetul, simt că lucruri încep să se mişte, nu mai suntem atât de profani, de neştiutori, începem să ne dorim să ne implicăm mai mult, avem inţiativa. Nu neg că background-ul este cel care ne susţine, familia, responsabilităţi asumate şi cultivate treptat, această întreagă educaţie primită, ne deschide uşi, ne îndeamnă să nu mai stăm pasivi la dictumurile celorlaţi ci să acţionăm activ. Trebuie să rămânem deschişi, să aceptam să învăţam de la cei înţelepţi, să furăm de la cei învăţaţi cunoştinţele şi de la cei maturi experienţele.

Momentan proiectul este în desfăşurare, mi-ar plăcea să cred că cei implicaţi se vor folosi de informaţiile livrate, vor da viaţă celor învăţate. În ceea ce mă priveşte, îţi zic doar: watch and learn! (motivaţia şi idealurile sunt cele care ne ţin tari şi ne fac mai buni!)

Cu drag, IOANA RALUCA GAFTON

Dublu eveniment marca “InterViu” la Râmnicu Sărat

Standard

Grupul Informal de tineri “InterViu” a organizat luni, 18 iulie 2011, începând cu orele 09.00 în foaierul Casei de Cultură “Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat vernisarea expoţiţiei “hARTA CREDINŢEI”, expoziţie ce cuprinde lucrări de modelaj lut, mozaic sticlă ornamentală şi sculptură în lemn realizate în cadrul atelierelelor de creaţie “Simboluri ale credinţei” de către un număr de 28 de tineri râmniceni.
Evenimentul a debutat cu premierea participanţilor de către FORTES (Federaţia Organizaţiilor Râmnicene de Tineret, Educaţie şi Sport) şi s-a finalizat cu un microrecital susţinut de către Iulia Barbu – câştigătoare a mai multor concursuri naţionale de interpretare la pian!
Totodată, Grupul Informal “InterViu” a organizat, începând cu orele 9.30, Workshop-ul “Comunicare interconfesională” la care au participat reprezentanţi ai principalelor comunităţi religioase din judeţul nostru, oficialităţi publice locale, reprezentanţi ai mass-media, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din municipiu, dar şi alte personae interesate.
Întâlnirea interactivă a avut loc la Clubul “Femina” din cadrul Casei de Cultură Râmnicu Sărat, a fost moderată de managerul proiectului – doamna prof. Ştefania Selegian, şi l-a avut ca lector pe dl. Radu Fefceac – directorul SC ADRENALITERA 2008 SRL.
Fără să abordeze problematici dogmatice sau legate de tradiţie, menţionăm că această activitate cuprinsă în agenda proiectului “InterViu” – finanţat de Comisia Europeană prin Programul “Tineret în acţiune”, a fost una strict informală, având menirea să crească gradul de cunoaştere şi înţelegere reciprocă, de susţinere a dialogului interreligios, să sprijine prevenirea şi combaterea prejudecăţii de apartenenţă, să dezvolte sentimentul de toleranţă în rândul participanţilor.
Activitatea – inedită pentru peisajul cultural râmnicean – nu a fost una ecumenică, n-a promovat în mod necesar unitatea în diversitate a valorilor spirituale, ci a pus accent pe relaţia dintre cei care le împărtăşesc.

Cătălin Pavelescu