Problemele individului sunt, în mare măsură, problemele societății ca ansamblu. Nu este suficient doar ca instituțiile învestite cu funcții economice, legislative, administrative etc. să se intereseze și să se implice în viața cetățeanului, ci este nevoie ca și acesta din urmă să-și cunoască drepturile și să-și exercite influența asupra lor. De altfel, tocmai pe această relație se bazează democrația secolului XXI.

Pentru a întelege mai bine evoluția organică a democrației și a Parlamentului în spațiul european, proiectul nostru și-a început activitățile pe baza unor informații generale începând cu Agora elenilor și impactul ei asupra Romei antice, tocmai pentru a se putea face o comparație intre democrația lui Pericle și democrația zilelor noastre, așa cum o înțelege fiecare în parte. De ce era nevoie de o astfel de comparație? Nevoia a venit din faptul că este imposibil a ințelege o societate fără a privi evoluția ei în timp și spațiu, precum și posibila înfățișare pe care o poate avea pe viitor. Fie că vrem, fie că nu, suntem o punte de legătură între trecut și viitor, între ”a fost” și ”va fi”. Pentru că viitorul nu înseamnă ceea ce se va întâmpla, ci ceea ce se pregătește a se întâmpla. Noi, indivizii de rând, pregătim (unii inconștienți) viitorul lumii în care trăim prin votul pe care îl acordăm sau nu, prin munca noastră, prin interesul sau dezinteresul nostru.

Astfel, cum era normal, activitățile desfășurate în proiect au urmat, în principiu, coordonatele vitale pe care le-am prezentat mai sus. Cea mai importantă, și totodată cea mai reușită, a fost cea în care tinerii participanți, împărțiți în trei mari grupe (Agora, Consiliul Bătrânilor și Consiliul European), au realizat câte o scurtă scenetă prin care să sugereze cât mai bine modul în care democrația a fost înțeleasă de-a lungul timpului. Reușita cea mare a acestui workshpo a constat în fapul că a scos în evidență diferențele și asemănările dintre trecut și viitor; cu alte cuvinte, diferența pe care timpul, inglobat istoriei, a produs-o în mod iremediabil. Dacă grecii antici mulțumeau zeilor pentru că s-au născut oameni și nu animale, bărbați și nu femei, respectiv greci și nu barbari, noi mulțumim astăzi dreptului de a fi liberi în exprimare, de a fi egali în fața legii și de a ne bucura de aceleași drepturi și îndatoriri.

În ceea ce privește drepturile și îndatoririle, activitățile ne-au condus la concluzia că înaintea oricărui drept stă o obligație, că pentru a primi, trebuie să oferi, că libertatea nu înseamnă puterea de a face ceea ce vrei, ci dreptul de a face un bine societății în care trăim în cadrul unor legi constitutive. Evident, pentru a ne manifesta în cadrul acestor legi, este nevoie ca fiecare individ în parte să cunoască limitele în care societatea îl încadrează.

De asemenea, a atras atenția workshop-ul în care tinerii au avut de construit societatea lor ideală. Un aspect foarte important a ieșit în evidență aici: preocupările și nevoile foarte diferite pe care le avem. Pentru unii, societatea ideală a constat intr-un oraș în care trebuia să se regăsească deopotrivă liniștea și munca de zi cu zi, blocurile și parcurile, sportul și cultura etc., în timp ce pentru alții alții societatea ideală era cea în care omul putea atinge perfecțiunea prin sport, asemenea olimpicilor din Antichitate. Totuși, aceste diferențe au reușit să ne unească pe toți pentru că numai uniți ne putem dezvolta, astfel încât fiecare să poată tinde către idealul său.

Putem spune, fară îndoială, că intregul proiect s-a bazat pe dorința de cunoaștere a fiecăruia dintre noi, ceea ce a condus inevitabil către dorința de implicare. Ajunși în fața acestei noi situații, am descoperit, în urma activităților, că implicarea înseamnă responsabilitate. A fost o lecție foarte bună, deoarece, în acest mod, aproape toți am înțeles cât este de important votul nostru, atât în cadrul comunității locale, cât și la nivel european. Votul, puntea de legătură dintre cetățean și instituțiile statului, susține întregul sistem european, este cea mai puternică formă de manifestare a individului într-o Europă atât de diversă. ”Vox populi, vox Dei” a rămas până astăzi dictonul sub care ne apărăm drepturile și obligațiile și sub care s-au desfășurat toate activitățile noastre.

Gheorghiță Drăghici