Călătoria spre ploiosul ținut Baltic a început pentru cei 8 voluntari ai asociației SperanțaRâmniceană ( Marius Neculae, Giorgiana Grozea, Emilian Rotea, Ioana Grama, Georgian Țuțu, Leontina Ionescu, Ciprian Vlad șiAdelina Duda) înainte de ivirea zorilor, în data de 7 iulie. Înarmați cu multa dorință de implicare, cu voie buna și ciocolățele Rom, am plecat la drum, pentru a reprezenta România și ATCE SR într-un proiect internațional, ce a avut ca temă arta stradală (graffiti, breakdance, beat box) și includerea socială.

După un drum destul de scurt, însă urmat de tradiționala rătăcire până la aeroportul Otopeni, ne-am “îmbarcat” la drum spre Lituania, cu un “mic” ocol prin Praga.Imaginați-văuimirea noastra la aterizarea în Vilnius,un aeroport de dimensiunile Gării de Nord din București, după ce am străbătut sute de metri pentru a ajunge dintr-un capăt al altuia al aeroportului din Praga. Însă nu am avut timp să ne orientăm prea bine, că un autobus plin de forfotă a oprit în fața noastră;câteva chipuri serioase-liderii- au întins mâna prietenos prezentându-se, ne-au luat în grabă bagajele și am urcat pentru a face cunoștință cu restul participanților din Lituania, Polonia și Turcia.

Destinația noastră, și tot odată locația în care s-a desfășurat proiectul era Šventoji-Palanga, o stațiune la malul mării, ceea ce a însemnat încă 5 ore de călătorie. Suprizele nu au încetat să apară; de la stațiunea unde urma sa fim cazați, prin care se perindau bătrânei curioși aflați acolo pentru tratamente, până la plaja foartre pustie luminată la ora 11 noaptea de soare… Însa ne-am acomodat repede și cu cele puțin peste 20 de grade Celsius și cu cele 3-4 ore de întuneric și 20 de lumină, și am început urmatoarea zi de activități cu multă energie.

Pe parcursul primelor trei zile am avut șansa de a ne cunoaște prin intermediul jocurilor, dar și în serile interculturale. Tot în aceste zile tinerii au vizionat prezentări despre ce înseamnă programul Tineret în Acțiune, despre arta stradală din fiecare țară și despre impactul acesteia în comunitățile din care ei fac parte.
Au avut de asemenea sarcina de a lua interviuri pe stradă, pentru a vedea care este opinia publică despre arta stradală, care element este cel mai acceptat din punctul de vedere al comunității și de ce.
Bineînțeles, nu a lipsit nici graffitti din activitațile proiectului, tinerii realizând mici opere de arte pe teme precum egalitatea de gen, interculturalitate, diversitate culturală, toleranță, implicare activă.

Restul zilelor au fost destinate realizării unui spectacol stradal care să includă toate elementele realizate de participanți pe parcursul celor 5 zile. Însă nu a fost așa de ușor precum ar părea, căci tinerii au fost nevoiți să se organizeze singuri, să delege lideri, să decidă ce includ în spectacol, și să pună și în aplicare ce au decis.

Astfel timp de două zile, tinerii s-au mulțumit doar cu zgomotul valurilor, muncind din greu, departe de plajă, la coregrafii pentru dansul contemporan ( care s-a lăsat cu dureri de spate pentru băieți, căci au învățat că totul stă în sărituri și prize făcute de fete); la flashmob, ce a constat de asemeni în trei dansuri; la un cantec ce se putea auzi de la mare distanță, fără microfoane sau sonorizare, mulțumită talentului deosebit al fetelor din Turcia, acompaniate și de alți participanți; la un beattle între fete și băieți ce demonstra egalitatea de gen, la un uimitor beat boxing al baieților din Polonia.
Și astfel, dupa ore în șir de sărituri, pași, vocalize, țipete, râsete, lacrimi, am reușit să realizam un spectacol de 30 de minute, demonstrând, cât de frumoasă poate fi arta stradală. Însă ca orice proiect, și acesta a avut un sfârșit, pe data de 15 fiind nevoiți să ne luam la revedere de la prietenii noștrii de departe.
Urcând scările spre aeroprt , privind toate fețele pe care probabil aveam să le vad pentru ultima dată, urmărind mâinile care se mișcau neîncetat la geamurile autocarului, mi-am dat seama că nu doar ce am lăsat în urmă este important, ci ce vom duce înainte.

Giorgiana Grozea