După ani de muncă, voluntariatul a lăsat în spate o urmă care cu greu va fi ștearsă
din istoria acestui oraș. Niciodată până acum nu a mai avut Râmnicul o deschidere atât de mare către valorile naționale și europene. Îmi amintesc că, de foarte multe ori, străinii care au intrat în contact cu râmnicenii sau cu orașul lor, au început să privească România prin prisma acestora și a locurilor în care ei trăiesc. Au început astfel, puțin câte puțin, să cunoască și partea sentimentală a acestui popor. Am atins aici o problemă care pentru mine, în mod personal, este de o importanță vitală: latura sentimentală.

Privind în ansamblu viața socială din România, și pe cea a Râmnicului, în particular,

 observăm că românul a pierdut tot mai mult gustul pentru frumos, pentru destinderea culturală. Motivul? În fiecare zi îi este dat să vadă numai partea negativă a țării în care trăiește, este pus să lupte pentru mâncare și medicamente, în loc să fie educat că toate acestea sunt, în fapt, inutile atâta timp cât îi lipsește latura sentimentală. Tocmai de aceea, cred eu, voluntariatul a avut atâta câștig de cauză aici, la Râmnicu Sărat. Pentru că a reușit să-l sensibilizeze pe individ, pentru că l-a scos din grota în care trăia și i-a arătat lumea așa cum este ea: sensibilă și interesantă, atrăgătoare și plină de speranțe. Această nouă latură pe care râmniceanul a descoperit-o deodată l-a transformat într-o ființă creatoare, care permanent simte nevoia competenței și a importanței pe care el însuși o are în societate.

Dacă la început voluntariatul râmnicean s-a bazat în special pe tineri, astăzi nu mai există nicio diferențiere în ceea ce privește vârsta celor implicați. Mi-a fost dat să văd oameni de peste 30 de ani implicați în varii activități alături de tineri. Am putea spune că voluntariatul a ajuns un fel de modă în micuțul nostru oraș, o modă în sensul cel mai frumos al cuvântului. Pentru cei mai mulți dintre noi, voluntariatul a ajuns o formă de cultură prin care ne exprimăm. Să nu uităm că sub patronajul voluntariatului și al Asociației de Tineret Speranța Râmniceană s-a desfășurat ”Festivalul dramaturgiei buzoiene”, ajuns anul acesta la cea de a IV-a editie,

fiind poate cel mai bun prilej pe care tinerii l-au avut de a se integra unei vieți socio-culturale normale.

Putem spune, fără urmă de îndoială, că voluntariatul a reprezentat și reprezintă în continuare un fel de ”școală de formare” a tinerilor și a generației următoare. Și aceasta este, poate, marea realizare a acestui oraș în ultimii 20 și ceva de ani. Alături de cenaclurile literare, voluntariatul a reușit să modeleze caractere, să cizeleze oamenii, să-i adune din mijlocul străzii și să îi facă ființe iubitoare de frumos. Iată de ce avem nevoie de voluntariat și de ce este nevoie să-l sprijinim! Numeroasele proiecte naționale și internaționale ale Speranței Rîmnicene au trasat noi orizonturi tinerilor, dar și societății râmnicene, ca ansamplu. Astfel, cetățeanul râmnicean s-a trezit deodată în fața unor noi realități, realități care încep să-i traseze ”portretul” social, și care se axează pe valoarea individului în cadrul grupului.

Toate acestea au făcut ca voluntarul să capete autoritate în viața locală și să fie identificat ca exemplu. Câtă diferență între societatea ”antumă” a celor care ”luptau” pentru mâncare și cea de astăzi, în care idividul luptă sincer pentru afirmarea valorilor reale ale lumii în care trăiește! În acest ”lume nouă” ne punem speranțele că prezentul pe care îl consumăm nu este o trecere inutilă a timpului, ci o perioadă propice a unei afirmări socio-culturale sănătoase.

Avem nevoie de voluntariat pentru că avem nevoie de noi înșine!

Gheorghiță Drăghici