Cand auzim de Turcia, cu totii ne gandim ba la femei imbracate din cap pana in picoare in negru,lasand doar o mica portiune nedescoperita in zona ochilor,ba la dansuri din buric.Ne gandim ca Turcia este un fel de “aprozar”,ca doar na,mai auzim pe la parintii nostri:”ehee,veneam cu covoare din turcia,cu aur,cu tigari…pe vremea aia la noi nu se gasea nimic…”.Ei bine,Turcia este ceva mai mult de atat!

In aceasta vara am fost participant intr-un proiect,numit “seven colors”,proiect ce s-a desfasurat in Konya,un oras al Turciei.Am ajuns in Istanbul intr-o dimineata de vara insorita..Cum am iesit din aeroport,am zis ca am ajuns intr-o alta lume.Un oras imens,pe placul oricui:moschee,parcuri,litoral,mall-uri,ca sa nu mai vorbesc de Grand Bazaar,unde poti gasi orice,de la papuci de casa pana la lampi si narghilea.Cu toate ca eram obositi de pe drum,adormiti,infometati,insetati si vai de mama noastra,nu aveam cum sa nu deschidem larg ochii la tot ce era in jurul nostru.Pana acum credeam ca Bucurestiul este un oras aglomerat,bogat si plin de posibilitati…Istanbulul cred ca este a opta minue a lumii.Konya,orasul nostru gazda si deasemnea unul din cele mai mari orase din Turcia poate fi considerat mai conservator,mai cultural,mai religios.

Unul din lucrurile care m-a impresionat a fost ospitalitatea oamenil.In fiecare institutie pe care am vizitat-o ne era servit cate un ceai…dar nu ceaiul acela pe care il avem noi,de zici ca e suc fara acid.Un ceai tare,care dupa parerea mea nu poate fi baut decat de cei cu sange rece.Si sa nu uit deserturile,baclavalele lor din care ai fi fost in stare sa mananci la nesfarsit si care nu sunt nici pe departe asemanatoare cu chestiile alea ce stau in rafturile de la Kaufland luni de zile.Fistic,alune,zahar si mult suflet fac niste baclavale extraordinare,si desigur,aerul turcesc.

Acum,ca tot am spus atatea lucruri bune..sa trecem si la partea mai putin buna.Proiectul in sine

a fost reusit,am avut parte de mobilizare din partea autoritatilor,a unor participanti..dar,comunicarea cu ei..asta a cam lasat de dorit..”engleza turceasca” este putin cam greu de inteles,dar totusi,romanii se descurca in orice situatie si in orice colt de lume.Cum nu am reusit sa ne ratacim in Istanbul,am reusit si sa coomunicam cu ei.

In final,ce pot sa spun..a fost o experienta foarte placuta,pe care as repeta-o oricand mi s-ar oferi ocazia.Cu toate ca imi iubesc tara, daca ar veni vorba sa ma mut in Turcia,m-as gandi de doua ori inainte de a da raspunsul…O plimbare pe saptamana de-a lungul Bosforului,e o experienta careia cu greu i-ai zice nu!

Denisa Ion