Dragi ramniceni si voluntarei, colegul nostru Stefan Andrei (dir. Colegiului National Alexandru Vlahuta; preot) a participat in perioada 19- 24 mai 2013, impreuna cu Marina Ciocirlan (eleva a Col. Nat. Alexandru Vlahuta) in Marea Britanie la un proiect international in care ATCE-SR a fost partener. Proiectul organizat in cadrul programului Tineret in Actiune, finantat de Comisia Europeana, a vizat discutarea subiectului incluziunii sociale in domeniul organizatiilor non-guvernamentale si crearea de parteneriate internationale pentru a ne uni fortele in eforturile de a construi o lume incluziva.

Stefan Andrei ne impartaseste impresiile si experienta sa din Marea Britanie. Va invitam sa le cititi si poate veti fi curiosi sa aplicati la proiectele pe care le avem in prezent, dintre care unul va fi tot in UK, in Gloucester de data aceasta.

Dimineata neobisnuit de rece pentru luna  mai. Ganduri. 

Sperante. Plecam din Rm. Sarat cu inima larg deschisa spre viitor. Ajungem pe taram englezesc dupa un drum foarte obositor.           Ma avantam in cel de-al doilea proiect european cu dorinta de a demonstra ca la Ramnicul Sarat non-formalul este modalitatea de a invinge orice granita, fie ea si in materie de comunicare. Ma intrebam, meditand la tema proiectului, ce poate sa presupuna incluziunea, atat din punct de vedere teoretic cat si din punct de vedere practic.

Pe masura ce trenul inainta in inima Angliei, peisaje bucolice se perindau in ochii mei insetati de civilizatie si respect pentru mediu… Era limpede ca ma asteptam la o primire frumoasa si la o organizare pe masura asteptarilor. Cazati la un colegiu pentru surdo-muti, am luat contact cu spiritul organizatoric  anglo-saxon. Totul a decurs conform planificarii iar in seara sosirii  am fost intampinati de Paul Oxbrough si de Amy Stables, doi voluntari din partea Momentum. Curatenia  era la ea acasa iar camerele erau  destul de comfortabile.

Inca din prima seara am inteles ce inseamna voluntariatul, ce inseamna implicarea in proiecte a organizatorilor, ce inseamna Momentum.

Ziua de luni a inceput in tromba cu activitati legate de tema pentru care eram prezenti acolo. Incluziunea… Un subiect atat de vast care presupune foarte multe lucruri : respect, acceptare, initiativa, voluntariat. Un puzzle urias pe care l-am lucrat in echipa ne-a condus la ideea ca lucrul in echipa ne va ajuta sa intelegem si mai mult ce inseamna incluziunea. Am lucrat, de asemenea in echipe mai mici. Atunci mi-a fost dat sa descopar alte idei bune despre incluziune.  Oamenii exclud pe alti oameni fara sa constientizeze, cel putin, impactul pe care il au actiunile lor asupra societatii, asupra mentalitatii comunitatii din care fac parte. Am propus, in cadrul grupului de lucru, sa adaugam in capul listei  ideilor despre incluziune, iubirea. Andrew Hardley, CEO la Momentum mi-a dat dreptate. Fara iubire nu poti vorbi despre incluziune. Prima zi s-a incheiat in aceeasi nota de optimism in care a si inceput. Seara traditionala armeana, greaca, moldoveana, gruzina si bulgara a insemnat consolidarea relatiilor de prietenie recent incheiate si totodata, a reprezentat si o reala o lectie de geografie.

Ziua de marti a fost reprezentativa pentru proiect. Am vizitat doua scoli pentru persoane cu dizabilitati si am luat contact cu perfectiunea sistemului de protectie sociala anglo-saxon. Vizita la Kelford School si la Hiltop School a fost una foarte valoroasa daca ne raportam la bogatia exemplelor de buna practica intalnite aici. M-a impresionat in mod placut sa vad cu cata dragoste si profesionalism isi faceau datoria profesorii fata de persoane cu dizabilitati, unele chiar cu suferinte foarte grave… Programul pentru un elev cu dizabilitati este foarte variat in aceste scoli. Cuvantul de ordine este profesionalism. Copilul cu dizabilitati este tratat cu respect si acest lucru se reflecta in varietatea de activitati zilnice cu care acestia sunt integrati in societate. Acord nota zece  din toata inima pentru modul in care Marea Britanie trateaza persoanele cu probleme speciale. Intalnirea cu  directorul coordonator al acestor scoli, Nick Whittaker,  m-a incantat de-a dreptul. Am intalnit un om modest, cu aspiratii inalte si cu o inima mare. O persoana speciala pentru care, cei cu nevoi speciale inseamna foarte mult. Grija acestuia se manifesta prin rigoarea si seriozitatea cu care lucreaza in echipa. Deosebit de placuta a fost si iesirea la picnic in jurul Castelului Conisbrough. Este uimitor modul in care englezii stiu sa isi promoveze monumentele istorice si, mai ales, sa le intretina!  A doua seara interculturala a insemnat si prezentarea Romaniei alaturi de Ungaria, Marea Britanie, Azerbaidjan si Turcia. A fost un moment emotionant sa vad steguletele tricolore purtate de ceilalti participanti in semn de simpatie fata de tara noastra. Si, la fel de impresionati au fost ceilalti participanti cand au degustat produsele noastre traditionale.

Miercuri am avut parte de o zi cu totul speciala deoarece am invatat semnele de baza ale limbajului mimico-gestual. A fost uimitor sa pot comunica prin semne cu oameni pentru care minunatele sunete ale muzicii sunt doar o inchipuire… Am descoperit suflete si caractere tari care m-au inspirat pentru totdeauna in situatiile limita intalnite dupa participarea la acest proiect. Tinerii surdo-muti care ne-au initiat in tainele limbajului mimico-gestual au demonstrat participantilor ca viata este un dar deosebit care poate fi pretuit numai prin inlaturarea oricarui fel de bariere.

Joi 23 mai, am ajuns la momentul bilantului. Din furtuna dezbaterilor ce au avut loc pe toata durata proiectului au iesit zorii noilor proiecte si oportunitati. Acesta a fost marele castig al proiectului. Ideea incluziunii trebuie dezbatuta si sustinuta si in viitor. De aici ne vom inspira numeroasele idei de proiecte pe care, cu siguranta, le vom dezvolta la Rm. Sarat.