Ana-Maria Brezoiu, voluntar project based, a participat in numele ATCE-SR la seminarul “Who Am I?” din Turcia in luna septembrie. Va invit sa citim impresiile ei si poate pe viitor devenim mult mai motivati pentru a participa in proiecte internationale de tineri finantate de Comisia Europeana.

Ana-Maria

Voi incepe prin a spune ca acest proiect a fost o oportunitate de a afla informatii noi, dar si de a-mi face noi prieteni.

Pot spune ca a fost o saptamana foarte incarcata care a trecut relativ pe nesimtite, trezindu-ma duminica dimineata (22 septembrie) ca deja trebuia sa ne intoarcem acasa lasand in urma amintiri frumoase si experiente unice.

            Asadar, prima zi a acestui proiect, 15 septembrie, s-a rezumat pentru noi, participantii din Romania, numai la drumul spre Turcia, ajungand undeva la 10-11 seara la hotel.Pot spune inca de la inceput ca mi-a placut cum am fost primiti(la aeroport ne astepta un autocar sa ne duca la hotel).

Urmatoarea zi, cea care a constituit intr-adevar prima zi a acestei experiente, 16 septembrie, a debutat cu deschiderea oficiala, tinuta la Universitatea Zirve, partener in proiect, unde dupa un speech din partea reprezentantilor universitatii, fiecare din participanti a trebuit sa se prezinta si sa spuna ce asteptari are de la acest proiect. Dupa aceea, am facut niste jocuri de cunoastere, unul menit sa ne retinem numele si un termen caracteristic noua, altele menite sa ne faca sa comunicam fara a vorbi( sa ne aranjam intr-un cerc in ordinea varstei/ alfabetic fara insa sa vorbim intre noi-poate cel mai dragut dintre jocuri). De asemenea, am facut si diverse jocuri de incredere, menite sa favorizeze interactiunea dintre participanti. Am avut de facut, totodata, si prima sarcina de grup. Fiindu-ne date 15 sarcini, a trebui sa le realizam in 45 de minute, lucru imposibil de realizat pe cont propriu (mission imposible), dar care nu ne-a dat prea mari batai de cap ca grup. Ziua s-a incheiat cu o ultima sarcina si anume sa ne mentionam pe niste   post-it-uri asteptarile, contributiile si temerile in legatura cu acest proiect.

Urmatoarea zi a inceput cu o mica prezentare referitoare la programele Tineret in Actiune si youthpass pentru ca mai apoi sa avem o competitie referitoare la informatiile date, ce avea ca premiu 1kg de baclava, tentant huh? Evident, in final, pentru o participare intensa a tuturor participantilor, toata lumea a fost declarata castigatoare J. Dupa aceea, am avut ceva timp sa pregatim prezentarea ONG-urilor pe care le-am reprezentat si apoi a fost prezentarea propriu-zisa. Cam asa a aratat posterul menit sa reprezinte asociatia ATCE-SR.

In urmatoarea zi, am vorbit despre prioritatiile proiectelor Tineret in Actiune si anume:

• Cetatenia europeana
• Participarea activa a tinerilor
• Diversitatea culturala
• Incluziunea tinerilor cu oportunitati reduse

-fiind impartiti in  patru grupuri, pe rand a trebui sa ne aducem contributia la fiecare din cele 4 prioritati iar la final ne-am prezentat ideile unii celorlati.

De asemenea, am avut parte de o simulare, in care ni se dadeau anumite roluri si trebuia ca la final sa decidem daca acceptam refugiatii in tara noastra fictiva sau nu.

Am avut o prelegere si despre Pace si Violenta.

De asemenea, am vorbit si despre xenofobie, discriminare, rasism.

O alta discutie pe care am avut-o, in alta zi, am discutat despre identitate, dupa inchierea unui mic joculet in care primeam o lamaie trebuia sa o observam timp de 5 minute ca mai apoi sa fim pusi in situatia de a o recunoaste dintr-o multime de alte lamai.

 O alta experienta ce merita mentionata a fost seara interculturala, in care fiecare tara a avut circa 10 minute sa isi reprezinte tara. Ce a iesit?!

Vineri am fost sa vizitam tabara refugiatilor. Pot spune ca a fost o experienta unica, deoarece am fost profund impresionata, in special de copii mici, de felul in care    s-au bucurat cand ne-au vazut si de faptul ca am reusit macar pentru putin timp sa le aducem zambetul pe fata.

Desi aveau conditii de trai foarte bune, asigurate de turci, inclusiv coafor, sala de forta, sala de lectura, de calculatoare, market, scoli cu dotarile necesare, policlinica, pot  spune ca intr-un fel sau altul situatia lor era destul de grea, avand in vedere ca multi dintre ei erau departe de rudele lor si isi parasisera tara lor, fugind pentru a-si salva propria viata. Aceasta vizita pot spune ca a fost o experienta unica si am ramas cu amintiri  placute, dar si cu o durere in suflet ca doar am luat la cunostinta de situatia lor si ca nu am putut face nimic mai mult.

Am fost si in Sanliurfa unde am vazut lacul cu pesti si am vizitat si moscheia.

Penultima zi a fost dedicata unui tur al orasului unde am vizitat muzeul Bayazhan, Gradina zoologica si Muzeul jucariilor.

Finalul acestei experiente a fost marcat prin ceremonia de acordare a youthpass-urilor.

Ultima zi a fost destinata plecarii, fiecare si-a urmat drumul spre casa luand cu el multe amintiri de neuitat, multi prieteni si totodata  regretful ca totul s-a terminat.

Pot spune ca a fost o experienta placuta pe care as repeat-o ori de cate ori as avea ocazia.

Ii multumim Anei ca ne-a reprezentat in proiect si ca a lucrat cu interes si creativitate in toate activitatile. Speram sa colaboram cu cati mai multi voluntari out there. Va asteptam sa va implicati si voi in proiecte viitoare si va invitam sa va bucurati de oportunitatile pe care ATCE-SR le creeaza pentru tineri.