Imaginea tânărului care instigă la rebeliune poate fi considerată deja o caracteristică a acestuia. De adevăr sau confirmare 100% nu poate fi vorba, părerile fiind împărţite şi influenţate de diferiţi factori. Cu toate acestea, într-o anumită măsură, putem fi de acord cu cele menţionate anterior dacă e să ne raportăm la beneficiile pe care o astfel de “titulatura” le poate aduce.

O atitudine de acest fel nu este umbrită de temeri sau gânduri confuze, de cele mai multe ori, o simplă idee venită este aruncată în luptă. Prezentul valorează enorm de mult pentru anticiparea viitorului, iar acea rebeliune se găseşte părtaşă ambelor fronturi.

Atitudinile critice lovesc din diverse părţi tot ce poate fi asociat unui tânăr. De la modul lor de viaţă până la felul în care acţionează. Uşor, uşor se crează o stare de disconfort psihic care cere să fie combătuta.

Cuprinşi de un spirit universal se găsesc aruncaţi, fără voie, într-o arenă unde armele de luptă nu au caracter palpabil. Inteligentă, aptitudinile, talentul şi competentele fiind singurele instrumente utilizate pentru a da un altfel de curs lucrurilor.

Am spus arena? Aaaa, da! De fapt, m-am referit de la societatea de astăzi.

Şi punctul de luptă? Foarte simplu! Întregile asociaţii şi ONG-uri existente sunt răspunsul dat tuturor acelor care au subestimat potenţialul creator al tinerilor sau poate nu l-au valorificat suficient.

Periodic sunt organizate în cadrul acestora o serie de acţiuni educaţionale menite să aducă contribuţii la procesul de dezvoltare al tinerilor. Ascensiunea personală şi socio-profesională se realizează treptat prin paşi mici, dar siguri. Dorinţa multora de a-şi depăşi propriile aşteptări fac din aceste asociaţii adevărate locuri în care să vrei să creşti având alături de tine “omuleţi” cu calităţi deosebite. Ajungi să te regăseşti în ceea ce faci, iar involuntar, termini prin a te dedica considerabil acelui lucru. Cunoşti oameni minunaţi, apreciaţi pentru ceea ce întreprind şi îi faci părtaşi ascensiunii tale.

Interesant este ca toate aceste asociaţii funcţionează independent, doar din simplă implicare şi dăruire a unor persoane care cred că există oameni excepţionali. Mai plăcut este ca procesul de învăţare este unul reciproc. Te formezi într-un mediu activ şi atractiv prin totalitatea oportunităţilor pe care ţi le oferă.

Mai mult, munca depusă în cadrul unui ONG este una plină de provocări pe care le întâlneşti la tot pasul. Faptul că este voluntariat nu te scuteşte cu nimic de la responsabilităţile care ţi se cuvin.

(i) Te implici pentru că există motivaţie şi satisfacţie.

(ii) Te implici pentru că întâlneşti oameni care sunt dispuşi să îţi ofere formare profesională şi profesionalism.

(iii) Te implici pentru că poţi găsi mediul prielnic dezvoltării tale. Organizarea, coordonarea sau implementara activităţilor/proiectelor echivalează cu multă muncă a cărei follow-up se fructifică în timp.

Fiecare ONG-ist are în spate o poveste frumoasă cu privire la experienţa din cadrul acestor asociaţii, iar fiecare reprezintă parte a unei mişcări luate cu ceva timp în urmă de către un grup de tineri care au vrut să arate şi o altă faţă despre ceea ce se credea.

Şi că tot menţionam la început de imaginea tânărului care instigă la rebeliune vă ataşez mai jos câteva poze din “What I Be Project,” a lui Steve Rosenfield. O examinare vizuală a neliniştii şi inhibiţiilor oamenilor care frecvent sunt sub lupa prejudecăţilor, stereotipurilor sau excluderii sociale.

” I am not my turban.”

“I am not my amputation.”

“I am not my adoption.”

“I am not my character.”

“I am not my molestation.”

“I am not my body image.”