Fiindcă proiectul “Vlachs in Europe” se apropie cu paşi repezi, propun să trecem în revistă câteva informaţii despre originea, cultura şi religia acestora.
Vlahi/Valahi este o denumire străină dată de alte popoare, populaţiilor romanizate din Europa Centrală şi Răsăriteană, în stânga şi în dreapta Dunării: românii, aromânii, meglenoromânii şi istroromânii. După crearea statului modern român acest termen devine denumirea preponderentă a aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor, pentru a-i deosebi de români.
În anii 1920, Guvernul României a sugerat, ca o măsură de compromis, ca acei aromâni din Grecia, Albania şi Bulgaria, care întâmpinau dificultăţi în patriile lor de adopţie, să colonizeze cele două judeţe dobrogene cedate de bulgari Regatului României în urma războiului balcanic. Ulterior ei s-au mutat în Dobrogea de nord, în judeţele Tulcea, respectiv Constanţa. Rezultatul a fost că 15% din populaţia Dobrogei vorbeşte dialectul aromân, iar municipiul Constanţa este un centru activ al culturii aromâne în renaştere după 1990.

De altfel, în 1941, după ocupația nazistă, sub controlul Italiei, în nordul Greciei a fost creat un stat autonom al aromânilor ”Principatul de Pind și Meglen”. Existând doar mulţumită armatei italiene, principatul a dispărut în octombrie 1943 odată cu capitularea Italiei.
Astăzi, poziţia oficială a Guvernului Grec este că aromânii sunt greci latinizaţi. Au existat acuzaţii la adresa guvernului grec că a adoptat această poziţie oficială doar fiindcă nu doreşte să le acorde statutul de minoritate etnică. Deşi tradiţiile aromâne nu sunt interzise de statul grec, aromânii sunt încurajaţi să vorbească doar limba greacă.
Se ştie despre aromâni că aparţin creştinismului ortodox, că au avut un rol important în luptele de eliberare naţională în toată Peninsula Balcanică, precum şi în transportul şi comerţul sud-est european. Câteva testimoniale atestă alte însuşiri ale aromânilor. Colonelul englez Martin Leake constată: “Multe din comunele valahe, deşi aşezate în ţinuturi unde cele necesare existenţei nu se produc decât numai în două luni ale anului, totuşi ele sunt cele mai bine aşezate şi mai înfloritoare oraşe din Grecia… Sobrietatea economică şi aplicaţia lor spre industrie le dă un mare avantaj asupra grecilor”.

Geograful Jovan Cvijic, preşedinte al Academiei Regale de Ştiinţe a Serbiei, spunea: “Aromânii trăiesc în oraşe care sunt cele mai sănătoase din toate câte se găsesc în Peninsula Balcanică. Aceste oraşe sunt la o înălţime mare şi pe poziţii frumoase. Ele sunt aşezate de obicei pe povârnişul munţilor greu de urcat. Casele şi prăvăliile sunt clădite cu piatră şi cele mai multe acoperite tot cu piatră. Ele sunt clădiri frumoase cu interiorul aranjat ca în Europa centrală.”.
Prof. Dr. D.I. Popovici scrie că: “Aromânii nu s-au dezvoltat ca naţiune din lipsa acestor elemente capitale: numărul, cultura, trecutul, teritoriul, o limbă literară…

Aromânii n-au avut statul lor şi deci, nici oameni mari, nici evenimente, este un popor fără istorie”. Consecinţele izolării şi asedierii în munţi a aromânilor se vor observa mai ales în accentuarea spiritului de independenţă colectivă şi individuală.
În vocabularul limbii armâne există nucleul latin, aşadar putem sesiza multe asemănări la nivel lingvistic între limba română şi cea armână. Iată o scurtă listă de exemple:

Abur (ro.) – aburu
Acasă (ro.) – acasâ
Bucată (ro.) – bucâ
Bucurie (ro.) – bucurilji
Căciulă (ro.) – câciulâ
Mânăstire (ro.) – mânâstiru

Vulpea care doarme nu mănâncă găini. (proverb ro.), şi traducerea în limba armână: Vulpea tsi doarmi nu mãcã gãljinji.

Astăzi, aromânii pot fi întâlniţi în Grecia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Serbia, Croația, Muntenegru şi România. Aproximativ o sută de mii de aromâni trăiesc în România, unde sunt consideraţi români. Cea mai mare parte dintre ei locuieşte în Dobrogea. Majoritatea lingviştilor, etnologilor şi istoricilor socotesc aromânii ca un popor de sine stătător, ce nu provine nici din românii nord-dunăreni, nici din macedonii antici, ci direct din traco-romani precum toţi vorbitorii limbilor est-romanice.

                                                                                                                                         Feraru Mădălina Angela