Intrebarea care apare, in mod inevitabil, dupa o intreprindere de genul festivalului de teatru din 15-17 Octombrie 2014 de la Ramnicu Sarat este legata de masura in care a fost sau nu o performanta…
Si acest aspect poate fi privit din cel putin 2 puncte de vedere:
– primul tine de evolutia acestei initiative aflate acum la ce-a de-a 7-a editie;
– al doi-lea, de o mare nevoie a Ramnicului Sarat, anume aceea de a promova cultura si prin Teatru in randul comunitatii tinere si adulte.
Este usor de intuit, ca aceasta nevoie, constientizata pana la fapte de catre Ramniceni, a nascut initiativa ce se numeste Festivalul Dramaturgiei Buzoiene… de la Ramnicu Sarat… de la Centrul Cultural FLORICA CRISTOFOREANU !
Daca ne-am fi intalnit doar ca sa ne simtim bine, chiar si numai ca sa ne bucuram unii de ceilalti pe un pretext teatral, cuvintele prezente aici ar fi palit de la primele randuri…
Dar iata cat de importanti devin organizatorii unui festival, in acest caz, Asociatia de Tineret, Cultura si Educatie – Speranta Ramniceana, care au maturitatea de a se angaja si a infaptui ce-si propun, de a infrunta o provocare data de lipsa a ceva ce alte orase apropiate au constant: Teatrul.
Ei da, dansii stiu ca, intr-o asemenea situatie, cea mai buna alegere este activarea Tineretului; si iata ca minunea s-a produs: Teatru cu si pentru Tineri.
Restul a venit de la sine!… Numai asa avem parte de minuni in viata, cand vine de la sine:
– o deschidere cu INTENDENTUL, prezentata de Compania Teatrala Sigma-Art din Bucuresti in care performanta a fost data de efervescenta salii ticsita de tineri si profesori;
– foarte apreciat publicul Ramnicean de catre cei care au jucat in INTENDENTUL: – Un viu si cald partener de joc!… care a nascut la finalul spectacolului controverse aprinse atat pe tema/subiectul spectacolului prezentat, cat si vis-a-vis de stilul de joc al trupei de actori; ei da, asta isi doreste orice echipa de histrioni: Sa miste publicul!
– Festivalul-concurs?! A pornit cu o vizibila prudenta din partea elevilor-actori, care, cel putin la aceasta editie, s-au prezentat in fata unui juriu necunoscut, ne-autohton / ne-local (4 din 5 membri ai juriului, oameni de teatru experimentati din Bucuresti); apoi, jucatorii s-au incins…
Important este de remarcat, din partea juriului, ca ceea ce a impresionat si emotionat in prestatia atat a actorilor-elevi cat si a profesorilor-coordonatori a fost, nu vizarea unui veleitarism scenic de interpretare, ci o acuratete si o prospetime vizibila data:
– atat de calitatea relationarii dintre acestia prin lejeritate si incredere in lucru pentru abordarea actului scenic,
– cat si de pretul, interesul si sufletul puse in alegerea textul dramatic.
ATCE Speranţa Râmniceană 