1 Decembrie 1918 şi amintirile cu evenimentele şcolare pe durata cărora ne îngrămădeam în parcul central, în curtea şcolii sau în alte spații care oricum nu aveau importanță, tremuram, cântam imnul şi nu prea înțelegeam mare lucru din toate acestea. A trecut ceva timp de atunci şi acum am învățat importanța istorică, socială a evenimentului şi a celor care au urmat şi care au conturat traseul României până în anul 1989, când m-am născut, şi după aceea. Am învățat şi să vorbesc la persoana întâi de atunci şi să îmi asum ceea ce declar.

Evenimentele istorice care au marcat dezvoltarea României au fost generate de oameni cu inițiativă, curaj, implicare şi obiective. Sărbătorim istoria şi imi place să cred că şi noi acum scriem istorie. Cred că putem alege să o scriem sau să o trăim potrivit scrierilor şi deciziilor altora. Am avut oportunitatea să lucrez cu sute, poate mii de tineri din şi în Râmnicu Sărat care s-au implicat. Aceste eforturi continuă şi rezultatele se văd. Educația creează generații care pot dezvolta, inova, îmbunătăți pe sine şi comunitatea, fie ea locală sau internațională.

La mulți ani România!

Sunt în Malaesia acum. Călătoresc – un mare păcat potrivit unora care cred ca doar prin a ne lega definitiv de un loc anume putem avea rezultate şi putem ajuta. Călătoresc, muncesc, trăiesc o viață care are impact asupra comunității în care sunt acum (aşa cum poate a avut şi în comunitatea mea natală).

Trebuie să ne creştem pe noi ca să putem creşte comunități apoi. Călătorind mă ajută să înțeleg şi mai mult cultura din care vin, să o apreciez alături de toate culturile minunate şi diverse ale lumii. Totodată, înțeleg mai bine şi problemele cu care ne confruntăm, care nu sunt nici pe departe unice şi fără soluție, valorile pe care ne educăm copiii şi cum acestea influențează viitorul lor şi al societății si multe altele.

Călătoresc, lucrez, învăț, creez, ajut, dau mai departe, traiesc şi mă puteți acuza de toate acestea oricând şi le voi recunoaşte. Cred că este la fel de ger în parcul central. Cele 34 de grade din satul in care sunt acum nu mă împiedică să simt vibrația sărbătorii.

La mulți ani, români!

Random thoughts.

December the 1^st 1918 and all the memories of school events when we would cram in the central park, in the school yard or somewhere else because the place did not matter anyway, shivering in the freezing cold, singing the national anthem and not understanding much of any of these. It’s been a while since then and I’ve learnt the historical and social importance of the event and of the many more that came after and shaped Romania’s evolution until 1989, when I was born, and after that. I’ve also learnt to speak in first person and to take responsibility for my own words. The historical events that triggered the country’s growth were set up by people with initiative, courage, involvement and objectives.

We celebrate history and I like to believe we are also writing a piece of history right now. I believe we can choose of to write it or to live it according to other people’s writings and decisions. I had the chance to work with hundreds or even thousands of young people from or in Râmnicu Sărat who got involved.

These efforts continue and the results are visible. Education creates generations that can develop, innovate, improve themselves and the community, be it local or international.

Happy National Day, Romania!

I am in Malaysia now. I travel- a great sin according to some who think that only by binding us for ever to a place we can have results and contribute.

I travel, work, live a life that has impact on my current local community (as it might have had before on my hometown). We must invest in our own growth so that we are able to grow communities after. Traveling helps me understand more the culture I come from, to value it alongside with all the wonderful and diverse cultures of the world. Furthermore, I get a better understanding on the issues we face, which are not even by far unique or hopeless, the values that we raise our children on and how these shape their future and the one of the society and many other topics.

I travel, I work, learn, create, help, pay it forward, I live and you can accuse me of these any given time and I shall admit them. I imagine it is freezing cold in the central park. The 34⁰ C in the village I am in now do not stop me to share the vibration of the procession.

Happy National Day, Romanians!

PS: A huge thanks to the EVS volonteers who were brave enough to leave the comfort of their homes in exchange for a teaching/learning experience in my hometown. Cheers to you all, guys, and may you have an amazing time!

La mulți ani, râmniceni!

Daniela Strâmbei – vicepreședinte ATCE Speranța Râmniceană