An de an la Rimnicul Sărat se tine proiectul demarat de Institutul Investigării Crimelor Comunismului în România. În 2010 programul a ajuns la ediţia a IV-a în cadrul căruia au participat studenţi din anii I-V de la facultăţile de istorie, ştiinţe politice, filosofie, sociologie, jurnalistică, litere, drept, teologie de la Universităţile de Învăţământ Superior din România. O parte din voluntarii asociatiei, pasionati in mod special de istorie, au asistat la deschiderea oficiala de la fostul penitenciar, unde au existat prelegeri susţinute de cercetători, cadre didactice din ţară, dar şi din străinătate( Belgia- Jean-Claude Polet, Republica Moldova- Igor Caşu, Suedia- Ulrich Schacht, Germania- Thomas Dahnert).
Familiarizarea şi conştientizarea în rândul tinerilor cu privire la evenimentele post-decembriste reprezintă principala idee de unde s-a pornit. Societatea românească încă se izbeşte de vechi concepţii care continuă să ruleze odată cu trecerea anilor iar o bună informare asupra atrocităţilor din aceea vreme este cel dintâi pas ce poate impulsiona înlăturarea lor. Simina Bănică, cercetător şi curator, una dintre persoanele invitate de către membrii institutului pentru a participa la “ Universiatetea de Vară” îi numeşte “nostalgici” pe aceeia care regretă vechiul regim.
“ Aceşti nostalgici de care vorbim uneori aşa cu condescendenţă nu vor mai fi multă vreme printre noi şi ceea ce ne rămâne până la urmă este o poveste pe care fiecare dintre noi o filtrăm, acum depinde de cum înţelegem să facem lucrul acesta. Dacă acceptăm să ascultăm o singură poveste sau două, trei, patru ca să ne facem o parere. Mi se pare că tinerii sunt mult mai receptivi acum şi nu mai primesc de-a gata poveştile aşa cum li se dau . Chiar şi muzeele în general sunt locurile unde tinerii au devenit mai activi şi din nou trebuie să le spui o altfel de poveste să-i atragi altfel, să le pui intrebari, să-i lasi să-si construiască singuri itinerarii.“
Povestea le-a fost spusă într-un mod diferit datorită persoanelor care au fost invitate, dar activităţile nu s-au deosebit prin ceva anume faţă de cele din anii trecuţi. Studenţii au participat la dezbateri, au luat interviuri râmnicenilor şi au realizat activităţi de workshop. Tematica principală pentru înfăptuirea celor menţionate anterior a fost: “ imaginea închisorii de la Râmnicu Sărat în memoria colectivă”. De asemenea au căutat să culegă informaţii despre monumentele din oraş care fac referire la aceea perioadă. Aici enumerăm: Obleixul ridicat în memoria lui Cornelui Coposu, complexul statuar din “Parcul Mare”, recent inaugurat, şi au ajuns şi în zona Sinagogii şi a Casei Lupescu.
Întrebându-l pe Cercet. dr. Cosmin Budeancă, expert, departamentul Ideologie-Cultură, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc despre scopul proiectului , daca acesta este atins de fiecare dată, daca tinerii participanţi sunt familiarizaţi cu particularităţile regimului comunist iată ce a răspuns:
“Da, noi credem că da. Şi faptul că a existat un interes şi în anii anteriori şi anul acesta, ne-au mobilizat să mergem mai departe cu acest proiect. În egală măsură întrebarile pe care ei le pun, le adresează lectorilor ne dau convingerea că există încă un interes în rândul lor şi faptul că o parte dintre ei au revenit în anii următori, şi s-au orientat pentru lucrări de licenţă, masterat sau chiar de doctorat spre tematici legate de perioada comunistă ne dau certitudinea că ceea ce s-a intamplat aici nu a ramas fără ecou. Să mă exprim metaforic, o sămânţă care ulterior a dat roade.”
Întregul program educaţional ce se desfăşoară an de an la Râmnicu Sărat poate fi considerat o adevarată lecţie de istorie. Nelegiuirile, traumele, şi terorile la care erau supuşi zilnic detinuţii nu trebuie şterse din memorie precum o amintire neplacută ci reţinute şi povestite spre a li se oferi caracterul de anormal şi irepetabil.
Like this:
Like Loading...
Colinde ce rasună prin odorul plăcut de cetină şi coji de portocală, vin fiert cu scorţişoară plus un strop de frenezie şi magia Crăciunului ne-a vrăjit. Pentru adulţi poate sărbătorile nu mai trezesc aceeaşi emoţie, ci reprezintă încă un moment de cumpană şi tristeţe asupriţit de grija zilei de mâine. Orice bănuţ cheltuit necorespunzator îi poate lăsa fără de-ale gurii a doua zi. Sărbătorile ar trebui să fie un prilej de apropiere sufletească şi bucurie pentru fiecare, o ocazie în plus de reflectat asupra lucrurilor bune şi rele făcute cu 11 luni în urmă şi exteriorizarea sentimentelor prin fapte afabile faţă de cei care se găsesc în anumite situaţii de posibiliate redusă. Deşi pare incredibil, printre noi încă mai există asemenea familii care nu-şi pot permite nimic. Un alt aspect ce întristează şi mai mult e că aceste familii au şi un număr destul de mare de copii, unii prea mici pentru a întelege de ce Moşul nu vine şi la ei. Dar cu toate acestea, nu-şi pierd credinţa, şi luptă cu vremurile ce sunt, şi ce vor veni. În rândul celor mici se crează o adevarată nebunie, aşteptându-l pe Moş Crăciun, si repetând ca-n fiecare an, ” Acum va veni sigur, am fost cuminte! ” Într-adevăr, anul acesta Moşul şi-a respectat promisiunea şi a ajuns şi la ei. Copiii nevoiaşi din împrejurimile Rîmnicului s-au întâlnit cu el şi ajutoarele sale, fie în pragul casei, fie pe străzile oraşului.
ATCE Speranţa Râmniceană 